duminică, 26 august 2012

Mǎturǎtor de praf de stele


Am cǎlǎtorit fǎrǎ direcție prin paradisuri efemere pȃn’ am ajuns prin valuri ȋnspumate si-am mǎturat din ceruri praf de stele si te-am lasat sǎ mǎ ȋnvǎlui ȋn mii de șoapte…

și ai crezut cǎ poate nu-i decȃt mai mult de-un vis și m-ai vǎzut mai mult ca pe-o nǎlucǎ iar cȃnd din mine deschis-am porțile spre paradis doar te-ai ȋnchis ȋn tine și-ai pus stele pe fugǎ…

ȋn urma stelelor ce-ai fugǎrit, am lǎsat ȋn urmǎ pulbere  de vise și mǎturȃnd ȋn urma lor tu m-ai gǎsit și-ai fost primit cu brațele deschise… 

ȋn prag de mare ȋn nisipul fin, din visul meu de mult apus, acum cǎtǎm o strǎlucire-n cer de printre stele, dar am gǎsit mai mult de-atȃt și-am spulberat cu un surȃs orice ȋdoieli și alte gȃnduri efemere…

duminică, 8 iulie 2012

Scȃnteieri



Cerurile cad peste mine…   toatǎ negura mǎ ȋmpresoarǎ și nu mai zǎreșc nici o urma de scȃnteie, clipeșc ușor, cu fȃlfȃiri line de gene negre, ȋncǎrcate de gȃnduri eterne și perene ce le ȋngreuneazǎ atȃt de tare ȋncȃt fȃlfȃirea ușoarǎ devine greoaie, atȃt de greoaie iar ochii se ȋnchid și neantul gȃndurilor se adȃncește. Cu ochii ȋnchiși și pleoapele greoaie vǎd scȃnteieri de luminǎ plǎpȃndǎ, de stele minione ce danseazǎ prin neant ȋncercȃnd sǎ ȋl lumineze, sǎ-i dea viațǎ… stele, mii de stele, colorate și vii, cu scǎnteieri de rǎsǎrit, ca stelele ce luminau odata, nu demult cerul gȃndurilor mele. Acum doar neant, genune, abis…  sclipiri de stele cǎzǎtoare… și stelele mor, și stelele rǎmȃn fǎrǎ viațǎ, nu ȋnainte de a da un ultim spectacol suprem, o ultimǎ dungǎ de luminǎ, o ultimǎ scȃnteiere, o ultimǎ speranțǎ ce se stinge brutal, fǎrǎ semne ci doar din scȃnteierea magnificǎ scrijelește o dungǎ de luminǎ, o ultimǎ fǎrȃmǎ de sclipire  si apoi nimic… doar nimic! ȋncerc sǎ scap de ȋntuneric, de neant…. pleoapele sunt grele…. atȃt de grele… bataile inimii danseazǎ ȋncǎ sfidǎtor și-mi bubuie asurzitor ȋn urechi…

De-aș mai vedea o datǎ scȃnteierea stelelor rǎpuse ieri de simpla-mi rǎsuflare, de inima ȋn piept mi-ar sta mǎcar o clipǎ și infernalul zgomot s-ar opri, de mȃna mea n-ar mai tȃnji s-atingǎ și sǎ cuprindǎ toți sorii de pe cer, de-aș auzi mǎcar o clipǎ cum zbiarǎ stelele cȃnd mor, de-aș mai putea șopti la stele dureri nemǎrginite, de-aș mai putea sǎ sorb din scȃnteieri de sori, de-aș potoli  vreodatǎ setea de a privi-n culori, de aș putea s-adun ȋnțelepciuni din stele și de-aș putea iubi și steaua nenǎscutǎ și fǎr’ de pȃlpȃiri sau cea strǎlucitoare ce mȃine-I doar neant… aș mai deschide ochii, cu pleoapele-mi greoaie ca sǎ mai vǎd aievea o ultimǎ scȃnteie ce pȃlpȃie-n abisuri visȃnd sǎ fie soare falnic și  trufaș!

vineri, 27 ianuarie 2012

O clipǎ perfectǎ



Clipǎ de perfecțiune nu poate fi decȃt sclipirea ochilor cȃnd rȃzi cu tot sufletul, țiuitul timpanelor pe notele melodiilor de suflet ce-ți rǎsunǎ și acum ȋn minte, tremuratul buzelor ȋn murmurul mǎrunt al versurilor ce ne definesc, roșeața obrajilor cȃnd te amețește sclipirea cuvintelor mele,
vibrația corpului tǎu la simpla amintirea a trupului meu sculptat din ceara, șoaptele fierbinți din urechile mele ȋnsetate de vorbele-ți dulci, cǎldura brațelor tale atȃt de fierbinți ce-mi topesc trupul de cearǎ și clinchetul chicotitului meu cristalin ce se așeazǎ perfect pe buzele tale tranformȃndu-le ȋn sclipirea absoluta a zȃmbetului tǎu perfect… Mi-e dor! Doar imi e dor de o clipǎ, o clipǎ ce le adunǎ pe toate și mǎ face sǎ zbor pe aripi de vȃnt , zȃmbind la soare și așteptȃnd sǎ-mi zȃmbeascǎ ȋnzecit prin dulceața buzelor tale aceleași!

marți, 17 ianuarie 2012

Rǎtaciri și stele

Rǎtǎcesc ȋn universuri paralele, spȃnzuratǎ ȋn vidul
gȃndurilor din ce ȋn ce mai ȋncȃlcite. ȋncerc sǎ mǎ caut printre rȃnduri,
ȋncerc sa mǎ regǎsesc ȋn cuvinte… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn iubire, ȋnsǎ ea nu se mai regǎsește ȋn mine… ȋncerc sǎ mǎ
regǎsesc ȋntre litere, ȋntre litere ȋnșirate farǎ sens pentru unii, dar cu
atǎta ȋnsemnǎtate pentru tine, cǎci tu poți uneori sǎ ȋnelegi neȋnțelesul celor
spuse de mine… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn abis, ȋn genunea distanței dintre noi,
ȋnsǎ nu ma pot regǎsi decȃt ȋn neantul ochilor tǎi!
Mǎ regǎsesc uneori ȋn versuri, ȋn versuri negre, ȋn versuri
fǎrǎ rimǎ, ȋn versuri albe și fǎrǎ de cuvinte… mǎ regǎsesc ȋn nemǎrginirea
ȋnvolburatǎ a mǎrii, mǎ regǎsesc pierzȃndu-mi rasuflarea ȋn valurile ei
ȋnspumate… mǎ regǎsesc ȋn pustietate, ȋn liniștea asurzitoare a freamǎtului cu
iz de dimineațǎ umedǎ și plina de picǎturi de rouǎ atȃt de pure… pure ca trupul
tǎu de cearǎ pe care l-am dezmierdat nu de mult, pure ca simțirea unei prime
atingeri atȃt de delicate, pure ca inocența roșeții din obrajii tǎi purpurii
cand te pierzi ȋn privirea-mi adȃnca…
Iar dacǎ pȃlpȃirea stelelor s-ar stinge ȋncet ȋn cer și nu
s-ar mai ȋnǎlța vreodatǎ aș regǎsi toatǎ strǎlucirea lor, ca Luceafǎr ȋn
zȃmbetul tǎu, ca mii de stele ȋn ȋnaltul cerului pe trupul tǎu de cearǎ și ca
mii de sori ȋn sǎrutul luat pe furiș ȋntre fulgii de nea cu miros de brad din
visul meu de odinioarǎ!

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.